Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on Mar 26, 2008 in Blog, Pedaland prin viata | 1 comment

Cu bicicleta la atac

 

Poate te gândeşti de ce nu am mai scris nimic pe blog în ultimul timp. Răspunsul e simplu. Mi-am luat bicicletă! Ei, nu am cumpărat-o, ci am adus-o de acasă, de la Bacău.

Ce pot spune despre ea? Este o semi-cursieră cu 10 viteze, roţi de 28 inch, culoare: albastru metalizat, tracţiune spate, dotată cu sistem antifurt şi are o greutate foarte mică. Nu e full options, pentru că orice aş pune pe ea, i-ar strica aspectul.

Am adus-o în Iaşi cu personalul. A venit şi Mihai, tot cu o semi-cursieră. Nu aveam unde să le punem, şi într-un final, le-am agăţat de geamuri. Când a venit controlul, s-au luat de noi. Ba că nu e voie, ba că trebuie să plătim amendă, ba că trebuie să plătim biletul întreg. În sfârşit, l-am păcălit să ne lase în pace. El ne-a avertizat că dacă vine supra controlul trebuie să plătim nu ştiu cât. Abia am scăpat de controlor că peste jumătate de oră, SURPRIZA!. Vine supra controlul! Dar ei s-au uitat la noi şi au trecut mai departe.

În sfârşit am ajuns în Iaşi. Dar am regretat din primul moment că am făcut asta. De ce? Pentru că în Iaşi există prea puţine străzi fără gropi. Celelalte sunt pline de ele. Şi din prima zi de „distracţie” mi-am dat seama că cel mai iubit instrument al meu va fi cheia de spiţe. Dar curând mi-am dat seama că schimbătorul de pe spate e stricat. Mă duc la Auto-moto-velo (magazin cu de toate pentru biciclete) şi cer un schimbător. Îmi dă unul exact cum am eu nevoie. Când să îl cumpăr, îmi dau seama că el costa cât jumătate bicicleta mea. Plec supărat şi mă duc la Carrefour. Acolo găsesc unul de Mountain-Bike, la jumătate din preţul primului. Îl cumpăr, în speranţa că nu va fi prea mare. Când vin acasă, întorc fericit bicicleta cu roţile în sus, dar îmi dau rapid seama că nu pot să desfac lanţul. După o alta vizită la primul magazin, îmi dau seama că îmi trebuie o presă de lanţ. Când să o cumpăr, îmi spun că nu există de cumpărat. Supărat, mă întorc acasă şi mă chinui iar să pun noul schimbător. După o oră de chei reglabile şi ciocane peste degete, reuşesc să improvizez ceva.

A doua zi îmi dau seama că ar fi mult mai bine dacă aş schimba camerele. Cumpăr camere noi, cu ventil de maşină. Cumpăr şi o pompă. Mă mai chinui iar jumătate de ora să schimb camerele. Când să umflu în sfârşit roţile, se strică pompa. Mă duc la vulcanizare şi îmi umflă acolo roţile. Fericit mă îndrept spre casă. Însă pe drum, am o altă bucurie. Camera proaspăt cumpărată face explozie! Şi cum trebuia să ajung până în Selgros, pun repede o cameră veche şi mă chinui să o umflu. Mă mişc mai repede chiar şi de cât tehnicienii de la Ferrari şi plec din nou la drum. Îşi cumpără colegul de apartament bicicletă DHS, de la Selgros.

Acum avem toţi trei biciclete şi vrem să ne deschidem club de ciclism. Nu vrei să întri şi tu?

1 Comment

  1. Deci eu v-am zis de gropi, si daca strica Mihai bicicleta, ma supar….chestia e ca de bicicleta aia am o legatura sufleteasca, si nu vreau sa ajunga in cui ca o amintire…
    Aveti grija de ea

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *